Gata…e martie. Maine dam cu martisoare in doamne si domnisoare si putem deja sa ne gandim la concediile sau vacantele ce au sa vina. Paltoanele si gecile groase incep sa fie inlocuite de tricouri si bermude, iar cizmele si ghetele, de pantofi si adidasi.
Ca si in ceilalti ani, ignorand criza din ce in ce mai vizibila, romanii vor da buzna in Mall-uri si boutique-uri, in incercarea disperata de a nu se lasa depasiti de moda si, la fel ca si pana acum, nu vor conta pretul sau calitatea cat va conta brandul. Cu cat vor fi mai scumpe, cu atat vor fi mai dorite iar pretul lor va creste pe masura ce vor fi mai impopotonate cu tot felul de strass-uri.
Totusi, dintre toti romanii, doua categorii vor iesi clar in evidenta: cocalarii si pitipoancele. Cu aceste doua categorii nu e de gluma. Ei devoreaza orice tricou care luceste, orice pantof cu cioc, orice pantalon din postav sau stamba, iar ele raman statui in fata fustelor cu priveliste la celulita, bluzelor cu decolteu pana la buric si espadrilelor cu aerisire la ciuperca.
Conform unui sondaj, si in 2009 firmele cele mai importante pe piata cocalarilor raman Dolce & Babana, sArmani, Gimi Ciu, Niku si Habibas. Acestora li se mai adauga firme precum Bucci sau Spuma, producatori de slapi pentru promenada “la mall”.
De asemenea, raman inca ‘fitza’ treningurile negre, albe sau aurii, insotite de zgarde de aur.
Asadar nici anul asta n-am scapat de ei 
.
Postul de mai jos venea ca un comment la articolul asta, dar o lungisem prea tare si am zis ca pot sa-l fac de sine statator. Asadar:
Aceeasi problema am avut-o si eu cu erdeesh. Dupa ce m-am lovit de refuzul administratorului de a-mi exercita dreptul la libera alegere si dreptul de proprietate, am ramas cu singura varianta disponibila: erdeesh. Asa ca dau telefon la infoline: “Buna ziua, vreau si eu sa-mi dati si mie…va platesc, sa mor…net si teve ca sa am si GSP-urile.”
“Da, pai…stiti caaaa…nu se poate…la dumneavoastra pe strada n-avem”.
“Barosane”, zic, “pai, vecinu de sus imi scuipa seminte in cap cand se uita la meciurile de pe GSP, iar la asta de vis-a-vis pana si buzzu’ de pe mess suna a net de RDS. Ca sa nu mai zic ca m-am trezit de-atatea ori cu factura vecinului de langa in cutia mea postala.”
“Ne pare rau, dar in baza noastra de date nu e trecut nimic.”
Ma duc la un sediu, intru, ma pun la coada….15 persoane la un birou de informatii…ma gandeam ca poate isi citesc dosarele CNSAS, ca toti erau trecuti de a 3a tinerete. Mai raman eu si cu inca o tipa in fata mea…si intra in pauza de masa. Mai aveam un pic si-l luam pe tipu’ de la birou de cravata…
In fine, bek00letz intelegator cum sunt, am iesit, mi-am dat curs viciului, am intrat, am asteptat si s-a terminat pauza.
“Serifule, ia zi tata, cum e? Facem sau nu facem sa aiba si beku net?”
“Da, sigur, poftiti contractul si, rezolvam.”
“Pai cica nu e acoperire la mine in zona, stiti, mi s-a spus eu stau in desert de cel de la infoline…”
Verifica tipu’ pe calculator si zice: “La noi figureaza ca fiind in regula, probabil ca cei de la infoline nu erau conectati cu serverul si aveau baza de date veche.”
M-am gandit sa-l intreb daca sunt eu nebun sau chiar o companie care se ocupa de retelistica nu e in stare sa faca o retea competenta pentru treburile firmei, dar am renuntat.
Semnez, contrar obiceiului, inainte sa citesc contractul, pentru ca veneam dupa o luna de depravare sociala si lipsa de comunicare virtuala, mi se spune ca o sa fiu contactat de cei de la instalari si rezolv cu ei. Bien, tres bien.
Ajung acasa si ma pun pe citit contractul, pentru ca deja aveam in minte imaginea cu mine ramas pe strazi in urma donarii apartamentului, si, undeva pe pagina a 2-a, scria cu litere cam cat varful unui ac de cusut, ca firma se obliga sa instaleze echipamentele necesare in maximum 90 de zile. Am simtit ca pic…
Din fericire dupa 14 ore aveam televiziunea cu meciuri 
si dupa alte 2 zile terminasem si cu netu’.
Si sincer, pana acum chiar sunt multumit, si fericit pentru ca n-am avut nevoie de suport tehnic, despre care am auzit muuuult prea multe.
Azi e Dragobetele, sarbatoarea care imbie cuplurile la vin rosu, barbatii singuri la ganduri varsate in paharul de Jack si femeile la busuioc sau busuioaca sub perna. E oarecum normal, dat fiind ca romanu’ a fost mereu un bautor de prima mana.
Curiozitatea care ma macina pe mine este insa una de ordin economico-financiar. As vrea sa pot face un sondaj ca sa vad cati vor da bani pe flori si cati pe alcool. Mai ales ca o sticla de vin poate aduce satisfactii mai mari decat un trandafir spinos, la aceeasi suma.
Interesant ar fi sa aflu si cati din romanii de rand stiau ca azi e Dragobetele, si mai ales, daca le pasa de chestia asta.
Pareri anyone?
Bai…era sa uit. O noua aditie blogului meu, menita sa ii ajute pe cei care spumega (if any). Jos de tot, unde se intalnesc ultimii pixeli cu denumirea monitorului, se afla Bek00letzu’, Bek00letz pe care puteti sa-l stingeti si sa-l aprindeti in voie. Asadar, bagati click-uri ca mie nu-mi iese nimic 
