bek00letz.ro

Archive for April, 2009

Sigur ca da, a sosit momentul in care intrebarile voastre vor primi raspunsuri. Acestea fiind zise, propun sa purcedem. Asadar:

1. Da, fara nici o urma de indoiala!

2. Poate ca ar trebui sa iti asculti instinctul.

3. Ai nevoie de sex.

4. Se mai intampla, asa e-n viata.

5. Uneori, dar mai rar.

6. E un lucru perfect normal, nu ai de ce sa te ingrijorezi.

7. Nu pot sa spun decat ca asa ti-a fost sortit.

8. Pe Pro Tv.

9. Nu sunt de acord cu ideea asta. Poate ca ar trebui sa te mai gandesti…

10. Niciodata!

Tot ce a mai ramas de facut este sa puneti voi intrebarile potrivite

Britain’s Got Talent e un fel de Megastar, ceva mai complex. Ideea e ca se face o preselectie, la care vin jdemii de indivizi care incearca sa-si dovedeasca anumite calitati. Diferenta dintre BGT si Megastar este ca la BGT pot veni magicieni, iluzionisti, cantareti, ventriloci…in fine, tot felul de specimene.

Anyway, a inceput sezonul 2009, si de la primul episod (11 aprilie) deja au aparut cateva chestii care merita vazute.

Din pacate, nu pot sa postez filmuletele direct pe blog, pentru ca nu ma lasa youtube-ul, dar va pot da linkuri catre cele care mi-au placut. Asadar:

Susan Boyle – Nu va lasati inselati de aparente

Fabia Cerra – Au si ei nebunii lor

Stavros Flatley – Genial!!!

Good Evans – Jackson Five erau mici copii

Unii stiti, altii banuiti,iar restul habar n-au. Intr-adevar, la postul “Maybe” Gabr13l a avut dreptate…sper ca in curand sa trec pe domeniul meu. Daca tot voi face aceasta schimbare, am zis ca o sa o fac de pe wordpress, iar astfel a aparut si http://bek00letz.wordpress.com.

NU VA APUCATI DE-ACUM SA FACETI MODIFICARI prin blogroll-uri sau eu mai stiu pe unde…

Oricum, pana voi trece pe .ro (va mai dura cel putin o luna, intrucat am de gand sa mi-l host-uiesc singur), vor functiona in paralel ambele bloguri, blogger si wordpress.

Si-acum ca am lamurit dilema, ce facem?!

Asta-i postul cu numarul 100 !

L.E. Apropo, am depasit si 1000 de comentarii

L.E. 2 Simplu mi-a atras atentia cu privire la un element foarte interesant. In Archive scrie ca am doar 94 de posturi, lucru foarte adevarat. Doar 94 sunt publicate, iar nesimtitul asta de “blogger” m-a inselat Si ca sa vedeti ca nu am incercat sa va mint, public si poza cu ‘Pacala’

Piesa de lenevit pe malul marii, cu cocktailu-n dreapta si multe fete dragute in jur. Cam atat e de zis despre tmz – Seaside Cocktails

O melodie simpatica, numai buna pentru un inceput de saptamana primaveratic

Enjoy and…smile !

A fost odata ca niciodata, ca daca n-ar fi fost, n-as fi avut despre ce sa scriu, un tip. Mai bine zis, un copil. Un copil ca oricare altul, aparut dintr-o familie simpla, nu foarte instarita, dar, totusi, suficient de avuta incat sa-i poata asigura cele necesare pentru o viata fericita. Era iubit cu adevarat, nu numai de parinti dar si de bunici. Bunica-sa il rasfata mereu, din putinul pe care-l avea, reusind sa-l surprinda in fiecare zi cu ceva bunataturi, iar bunica-sau ii spunea tot felul de povesti

Petre, asa il chema, era intr-adevar fericit. Avea o imaginatie bogata, insa nu dintr-aceea fantezista, pe care o intalnestii adesea la copii; el visa, in culori, la lucruri realizabile, si nicidecum la printi, pirati, balauri sau zmei. Visele lui erau animate de prieteni, de zile de sarbatoare in care toata lumea era fericita, de ceruri senine si drumetii si alte astfel de idei.

Cu timpul a crescut, a fost trimis la scoala, iar in clasele primare studia cu indarjire. Ii placea sa afle tot felul de lucruri noi de prin manualele scolare, in special din cel de geografie. Visa cu ochii deschisi la fiecare loc pe care-l atingea pe harta, incercand sa simta din paginile cartii, adierea vantului din varful muntilor, sau mirosul algelor de la malul marii.
Isi facuse multi prieteni, prieteni buni, din aceia la care nu-ti vine sa renunti nici dupa zeci de ani in care abia daca mai schimbi o vorba, si poate si de-aceea ii placea atat de mult la scoala.

Ai lui l-au plimbat, in lung si-n lat, prin toata tara, astfel incat, la terminarea “primarei” vazuse deja toate locurile la care visase pana atunci. A simtit si vantul din varf de munte, si miros de alge, la malul marii. A vazut campii de floarea soarelui, si dealuri acoperite de zapada, ca-n povestile pe care i le spunea bunica-sau cand mai statea cu el. A vazut cerul senin pe care si-l imaginase cu ani in urma, iar cand a inceput gimnaziul, Petre simtea nevoia unei noi provocari.

Aceasta a venit sub forma unei alte scoli. La inceput n-a vrut s-auda, insa fortat de rugamintile parintilor a acceptat sa mearga la scoala cea noua. Una de prestigiu, care insa presupunea unele eforturi pe care Petre nu voia sau nu stia cum sa le faca.

To Be Continued

Cica nu aduce anul ce aduce ceasul. Mi-am luat ceas…Nu mi-a adus nimic. Mi-am mai luat unul, dar nici asta nu s-a dovedit mai folositor. Cica timpul le rezolva pe toate. In 20 de ani, aproape, n-am sesizat nici o rezolvare. Ba din contra, tot mai multe lucruri au evoluat din rau inspre mai rau, iar cel mai bun exemplu pe care pot sa vi-l ofer este legat chiar de Paste.

Aseara am fost sa iau Lumina, precum era planuit din postul anterior. Am fost la aceeasi biserica la care merg de cand ma stiu, deci am putut observa schimbarile aparute de-a lungul anilor. Ei bine, mai rau ca aseara n-a fost niciodata!

Din fire, nu sunt o persoana foarte religioasa; biserica nu-mi ofera raspunsuri la intrebari, preotii nu-mi inspira foarte multa incredere iar singurele motive pentru care nu sunt ateu sunt Craciunul si Pastele – sarbatori care imi dau o stare de bine. Asadar, nu sunt complet familiarizat cu riturile si traditiile aferente mersului la biserica.
Totusi, ceva ma face sa cred ca sunatul telefonului in timpul slujbei sau starea de ebrietate in incinta bisericii nu fac parte din peisaj. De ce m-as mai contraria cand aud un telefon in sala de cinema, cand, la doi pasi de mine, in timpul slujbei de Inviere, racnea din tot difuzorul cea mai noua manea? Cum mai pot eu sa ma uit cu dispret la betivii care fac, vorba aia, pişu’ in mijlocul strazii, cand, in timp ce se canta ‘Hristos a Inviat’ unii d-abia se mai tin in picioare?!
Inteleg ca sunt greutati in vietile oamenilor si ca, probabil, singura sau cea mai ieftina scapare este bautura. Inteleg ca Pastele este motiv de sarbatoare, si ca la orice sarbatoare, inima petrecerii este bautura. Nu inteleg insa de ce trebuie sa vi la biserica din moment ce tu nu poti sa-ti ti echilibrul nici sprijinit de gard.

Exista oameni nevoiasi…ok, sunt de acord si cu asta. Sunt oameni ajunsi la o anumita varsta care au fost aruncati in strada dintr-un motiv sau altul, oameni care n-au ce sa manance si a caror singura solutie este cersitul, intrucat n-au rude care sa-i ajute. Dar cand de-abia ai 20-25 de ani si singurul semn ca n-ai bani este mana intinsa recomandabil ar fi sa fugi de mine ca…ala (ca-i Sarbatoare) de tamaie si sa zici merci ca nu ai piciorul meu, adanc infipt in posterior.
Du-te tata la munca…Sapa in rond la Universitate, angajeaza-te la REBU daca n-ai alte solutii, undeva, cineva tot te angajeaza. Iar daca tot ai impertinenta sa cersesti, in curtea bisericii, in timpul Pastelui, macar accepta refuzul ca atare, intoarce-te si pleaca.

Miki, la un moment dat, se intreba ce-ar pierde daca ar emigra. Eu eram de parere ca sunt multe lucruri bune chiar si la noi in tara. Si-n plus, unde altundeva ar mai putea scrie despre cele de mai sus?! Dar parca totusi, ar fi TIMPUL sa se mai schimbe lucrurile si in bine…chiar daca astea-s doar vise…