bek00letz.ro

Archive for May, 2009

Britain’s Got Talent 2009 a fost, realmente, un megashow! Nimic din ce-am vazut in ultimii ani, fie ca a fost vorba de MegaStar, Dansez pentru Tine, American Idol, America’s Got Talent sau chiar editiile anterioare din Britain’s Got Talent, nu poate fi comparat, nici pe departe cu ce s-a intamplat anul asta.

Mii, poate chiar zeci de mii de participanti la auditii, 200 de “act-uri” care s-au batut pentru un loc in semifinale, 40 de semifinalisti, 8 finalisti si 1 mare castigator, ar fi o scurta sumarizare in cifre a ceea ce a insemnat “cea mai geniala” productie de divertisment a anului (pana acum).

Asadar, e oficial: Britain’s Got Talent s-a terminat, iar castigatorii sunt … tobe … DIVERSITY!
Pentru a vedea reprezentatia din finala, click aici

…Citea. Ii placea sa citeasca, cu atat mai mult cu cat era o seara ploioasa si linistita. In casa nu se auzeau decat pendula cea veche si, ocazional, pasii valetului.
Lordul statea relaxat in fotoliul lui grandios. Acelasi fotoliu in care, cu ani in urma au stat tatal, bunicul si strabunicul sau. Nimic nu-i placea mai mult decat sa citeasca in fotoliul sau, cu batranul Bowser tolanit la picioare; poate decat sa completeze peisajul cu focul din semineu, insa acum, cand nici ploaia nu reusea sa astampere toropeala verii, nu putea fi vorba de asa ceva.

Linistea, de-a dreptul tulburatoare, fu intrerupta de impertinenta telefonului, insa Lordul nu parea a baga de seama.
‘Lasa-l Rodney, lasa-l sa sune, voi raspunde eu’, spuse catre valet, fara sa schiteze, insa, vreun gest. ‘Precum doriti, sir.’, raspunse acesta, iesind din camera si inchizand usile mari, din stejar.Si Rodney facea parte din peisaj la fel ca fotoliul cel vechi. El era a 3-a generatie din familia de valeti ce-i serveau Lordului, un individ inalt, bine facut, tinerel si mandru de trecutul sau.

Imperturbabil, Lordul se ridica, lasand cartea pe masuta de cafea, langa ceasca de ceai, si pasi, deloc grabit, catre telefonul care inca suna.
‘Eh, Bowser, prietene, se-anunta vremuri tulburi.’, spuse, pe un ton grav.
‘Alo? Buna seara, Lordul Rush la telefon…’
‘Inteleg.’
‘Va multumesc pentru ca m-ati anuntat, o seara buna.’

Asezat inapoi in fotoliu, Lordul cazu pe ganduri. Vocea de la telefon ii dadu o veste la care se astepta, deja, de ceva vreme, insa pe care ii venea greu s-o digere: bunul sau prieten Claude, de la care invatase atat de multe pe parcursul anilor, murise…

Un pic de buna dispozitie nu strica nu?! Check it out

Gata, punct, finido. Mi s-a luat. Am avut cea mai proasta luna din cate am cunoscut pana acum si am ajuns la concluzia ca lucrurile vor continua in aceeasi maniera cata vreme voi continua eu sa le pun la suflet. Si nu vreau asta! De azi privim din nou partea buna a lucrurilor, chiar si asa mica si insignifianta cum e.

E frumos mersul pe jos, chiar daca asta inseamna sa folosesc RATB-ul uneori, si-acolo se-mpute treaba…

E faina si sesiunea, ‘finca’ ma intalnesc cu toti cei pe care nu i-am mai vazut din iarna

E ok si fara aer conditionat. Altii dau bani pe sauna

Manchester ia Champions League la anu’.

Si daca tot n-am bani, macar sa fiu vesel.

Asadar, fuck it, I’M BACK!

…am zis!

Inca un pui de minimal, dar de data asta e mai putin haotic.

Am mai povestit la un moment dat ca urmaresc show-ul asta. Am dat atunci si cateva link-uri, unele mai funny, altele mai serioase. Chestia e ca sambata se termina si sezonul asta, al 3-lea adica. Momentan s-au “scurs” primele 3 semifinale, semifinale ce au facut deja cateva victime dintre favoritii mei proprii si personali. Totusi, ma bucur ca au ramas in concurs: Stavros Flatley

Shaun Smith

Flawless

Diversity

Shaheen

si Susan Boyle

Revin cu ceilalti 6 finalisti vineri seara, si cu rezultatul final sambata

Am inceput sa detest telefonul. Nu al meu, Doamne-fere’, inca sunt indragostit de iphone, am inceput sa urasc orice telefon. Sau mai bine spus, incepe sa-mi displaca ideea de telefon.

Stiu ca sunt multi printre voi care nu isi vad viata fara el. Ca au 2-3 si ca, daca nu vorbesc la cel putin 2 in acelasi timp, simt ca n-au facut nimic. Mi se pare normal, intr-o oarecare masura, si eu sunt dependent de telefon. Cu telefonul imi “organizez”, cat de cat, viata. Tot el este, uneori, singura mea legatura cu “lumea” din care fac parte, cu atata placere, si tot datorita telefonului am iesit din mai multe incurcaturi decat v-ar veni sa credeti. Si totusi, incep sa-l detest.

Motivul? E chiar simplu! Dupa o zi normala, in care ma culc pe la 02 si ma trezesc pe la 09, nu-i o problema sa ma suni, indiferent de ora (in masura in care suni, aproximativ, in acel interval orar). Problema survine in momentul in care eu am 2-3-4 zile legate in care dorm 4-5 ore in total, iar telefonul suna exact in intervalul orar in care incerc sa mai prind cateva ore de somn.

Sa ne-ntelegem, n-am nimic cu cei care ma suna, cu toate ca uneori imi mai scapa cate-o injuratura printre dinti, inainte sa raspund sau dupa ce inchid. N-am nimic cu ei, pentru ca de cele mai multe ori, fie n-au de unde sa stie ca eu incerc sa insumez 10 ore de somn, din maximul de 72, fie au o problema importanta. Bai da’ nu mai suport!

Azi s-a intamplat sa vin dupa o serie de 3 zile fara somn. In plus, de dimineata am avut examen. Cand am ajuns acasa, am mancat ceva si, dupa ce mi-am verificat mail-ul, m-am pus in pat. Era in jur de ora 15 fara 25. Si-au inceput, in ordinea numerelor de pe tricouri, mama, tata, 3 colegi si 2 prieteni, toti, cu rugaminti care mai de care. Si stii care-i chestia care ma enerveaza cel mai tare? Ca niciodata n-ar suna cand trebuie…

Pistoale, pistolete, pistoale-mitraliera, pusti, mitraliere, lansatoare de grenade, inca niste pistoale…si toate astea pentru a-i satisface placerile motanului . Sper ca m-am achitat de indatoriri.

. E mai bine, carcotasilor?!

That’s that. Voi ce mai faceti?!