bek00letz.ro

Archive for July, 2009

…si viitorul suna bine

Deci da. E ea, “ma-sa la toate succesurile”, ca doar de-asta tre’ sa existe. Si sa fie facuta. Si… Ma rog, trecand mai departe, vineri plec . Ma duc in lume, motiv pentru care zilele astea am fost mai agitat, mai putin comunicativ, mai plictisitor si mai nervos. Don’t fear, i’ll be my old self again soon enough:-). Ah si…ca preview…

Ete aici ma duc

Ma duc sa ma pregatesc!

…dar asta nu face lucrurile mai usoare.

My first:

Car – VW Passat Variant 1.9 TDI, 131cp – priceless
Trip within borders – 2 ani, la mare…so i’m told
Trip abroad – don’t really remember
Memory – Serialu’ Dallas, cu tot familionu’ in fata televizorului…cred
Pet – none
Crush – Primu’ pe bune a fost prin clasa a 6-a…si a durat ceva
Discovery – No clue
Job – Real job? None…
Idol – Michael Jordan (cred)
Creation – Efectiv placuta auzului? Mai jos un pic

De la zozo via Gabr13l“Ce ai face pentru ca Google sa-ti adauge link-ul pe prima pagina http://google.ro, ai fii dispus sa violezi un pitic, sa mananci un sarpe cu clopotei, sa tragi un rechin de coada, ti-ai tatua pe frunte Google Lover, te-ai arunca intr-o groapa cu pitici carnivori ?”

Ca sa am link pe prima pagina de gogu…mi-as seta tag-urile calumea. Avand in vedere ca blogul e un hobby si nu urmaresc sa produc bani de pe urma lui nu cred ca as face SI altceva.

Ce nu as face? Pai nimic altceva fata de cele de mai sus…decat cu conditia ca nu mi-ar ocupa foarte mult timp si nu mi-ar aduce batai de cap.

Felul in care toata lumea ne vede impreuna. Modul in care tinem unul la altul. Toate chestiile care in loc sa ne indeparteze, ne-au adus mult mai aproape. Imaturitatea de care am dat dovada amandoi, cu mentiunea ca eu mai des.
E ciudat, nu, cat de simplu pare totul atunci cand ne tinem in brate? La fel de ciudat ca felul in care ne speriem cand ne trezim mult prea aproape unul de celalalt. Sau cat de rau ne facem atunci cand ne vedem, dupa mult timp, si incepem sa depanam amintiri si realizam prin cate lucruri am trecut impreuna.
Defapt cel mai ciudat mi se pare ca si peste multi ani de-acum inainte va fi la fel, din cauza mea…din cauza ta… Merci, totusi, ca existi

You know i’ll be there

A fost odata ca niciodata, ca daca n-ar fi fost, n-as fi avut despre ce sa scriu, un tip – Costel. Ta-su incepuse ca un biet muncitor necalificat pe santier. Il chema tot Costel. Cu timpul, Costel Senior a prostit cativa fraieri si a inceput sa faca banu’ gros. Apoi, a pus mana pe niste paduri, le-a gestionat vandut cum a putut mai bine, s-a plantat pe langa niste politicieni influenti si si-a facut firma de constructii. Politicienii, baieti finuti, i-au atribuit lui lucrari de toate felurile, pentru comisioane minore, iar acum, Costeluş Jr. are Veyron. O fi bine?