…B…log-ul, iar asta i se datoreaza doar lui Bogdan pe care ma vad nevoit sa-l imbat, sa-l trezesc si sa-l imbat din nou. Bogdan, iti vrei statuia ecvestra sau pedestra?
…I…maginatia, care mi-a lipsit enorm in ultimele zeci de zile. Well, no more! Mi-am revenit si am cate ceva de zis despre una si/sau alta.
…N…etul, cu care n-am avut probleme dar este singurul cuvant care incepe cu “N”, imi merge si mi-a venit in minte in clipa asta.
…E…xceptional.
Sper sa reusesc sa-mi aduc blogroll-ul si zecile de geamantane de povesti in zilele ce vor urma, iar mai apoi sa-i dau Nashului cel Mare satisfactia unei teme mai apropiate de “ueb doi zero”. Sper… Si-acum ca v-am adus la cunostinta cele de mai sus, sa trecem la lucruri serioase si demne de povestit.
S-au intamplat cateva chestii care mi-au mai adus zambetul sub nas in ultima vreme, iar dintre acestea e absolut imperativ sa incep cu cea mai proaspata – atat de proaspata incat e inca aburinda. Azi m-am intors de la Timisoara, loc ce-a deservit sarbatoririi celui mai apolitic presedinte de partid ->> Olix. Proaspat si vizibil fericit posesor de 26 de primaveri, ne-a cinstit cu cea mai super-mega-dementiala petrecere de pana acum, chiar in cadrul Partydului pe care-l conduce, la modu’ live si in direct la fata locului, adica in proaspat deschisul Club Vanilla.
Pe mine ma uimeste in continuare faptul ca de fiecare data cand raspund invitatiei lor (Olix sau Dan) se “reinventeaza apa calda”. Nu inteleg cum petrecerile astea reusesc sa goleasca, de fiecare data mai abitir, DEX-ul de superlative. Cu Dan in forma maxima completat perfect de o MC-i?ă din Italia, pe numele ei Lady Trisha, cu Olix la platane, cu Geo Da Silva costumat in om umil, cu un Sica descatusat, cu Fane si Nashu Mare la fata locului, cu amicul Jack spalat din abundenta cu Red-Bull si nu in ultimul rand, cu vreo mie de oameni dornici de distractie a fost extraordinar. Unde mai pui ca si cei de la club au fost deosebit de serviabili si zambitori si ca fetele din Timisoara sunt cel putin la fel de frumoase ca din orice alt oras din tara, de-abia astept sa vad party-ul care-l va surclasa pe asta!
Cum dupa asa noapte am dormit doar vreo 3 ore, azi era musai sa ne dregem intr-un fel sau altul motiv pentru care ne-am indreptat spre restaurantul Pomo D’oro. Sunt putine restaurante in care am intrat vreodata si m-am simtit mai bine… Defapt, daca stau bine sa ma gandesc, nici unul nu era in Romania asa ca nu suporta comparatie. Are toate calitatile Timisoarei, e un local elegant, rafinat si foarte, foarte primitor. Ce-ai putea sa vrei mai mult? Am servit un mic dejun cu iz de pranz (iz fictiv bineinteles, nu va imaginati ca mirosea ) si dupa ce ne-am luat ramas bun de la noile cunostinte din Timisoara, am zbughit-o spre casa pentru ca trebuia sa ma laud!
…B…log-ul, iar asta i se datoreaza doar lui Bogdan pe care ma vad nevoit sa-l imbat, sa-l trezesc si sa-l imbat din nou. Bogdan, iti vrei statuia ecvestra sau pedestra?
…I…maginatia, care mi-a lipsit enorm in ultimele zeci de zile. Well, no more! Mi-am revenit si am cate ceva de zis despre una si/sau alta.
…N…etul, cu care n-am avut probleme dar este singurul cuvant care incepe cu “N”, imi merge si mi-a venit in minte in clipa asta.
…E…xceptional.
Sper sa reusesc sa-mi aduc blogroll-ul si zecile de geamantane de povesti in zilele ce vor urma, iar mai apoi sa-i dau Nashului cel Mare satisfactia unei teme mai apropiate de “ueb doi zero”. Sper… Si-acum ca v-am adus la cunostinta cele de mai sus, sa trecem la lucruri serioase si demne de povestit.
S-au intamplat cateva chestii care mi-au mai adus zambetul sub nas in ultima vreme, iar dintre acestea e absolut imperativ sa incep cu cea mai proaspata – atat de proaspata incat e inca aburinda. Azi m-am intors de la Timisoara, loc ce-a deservit sarbatoririi celui mai apolitic presedinte de partid ->> Olix. Proaspat si vizibil fericit posesor de 26 de primaveri, ne-a cinstit cu cea mai super-mega-dementiala petrecere de pana acum, chiar in cadrul Partydului pe care-l conduce, la modu’ live si in direct la fata locului, adica in proaspat deschisul Club Vanilla.
Pe mine ma uimeste in continuare faptul ca de fiecare data cand raspund invitatiei lor (Olix sau Dan) se “reinventeaza apa calda”. Nu inteleg cum petrecerile astea reusesc sa goleasca, de fiecare data mai abitir, DEX-ul de superlative. Cu Dan in forma maxima completat perfect de o MC-iță din Italia, pe numele ei Lady Trisha, cu Olix la platane, cu Geo Da Silva costumat in om umil, cu un Sica descatusat, cu Fane si Nashu Mare la fata locului, cu amicul Jack spalat din abundenta cu Red-Bull si nu in ultimul rand, cu vreo mie de oameni dornici de distractie a fost extraordinar. Unde mai pui ca si cei de la club au fost deosebit de serviabili si zambitori si ca fetele din Timisoara sunt cel putin la fel de frumoase ca din orice alt oras din tara, de-abia astept sa vad party-ul care-l va surclasa pe asta!
Cum dupa asa noapte am dormit doar vreo 3 ore, azi era musai sa ne dregem intr-un fel sau altul motiv pentru care ne-am indreptat spre restaurantul Pomo D’oro. Sunt putine restaurante in care am intrat vreodata si m-am simtit mai bine… Defapt, daca stau bine sa ma gandesc, nici unul nu era in Romania asa ca nu suporta comparatie. Are toate calitatile Timisoarei, e un local elegant, rafinat si foarte, foarte primitor. Ce-ai putea sa vrei mai mult? Am servit un mic dejun cu iz de pranz (iz fictiv bineinteles, nu va imaginati ca mirosea ) si dupa ce ne-am luat ramas bun de la noile cunostinte din Timisoara, am zbughit-o spre casa pentru ca trebuia sa ma laud!
