bek00letz.ro

De vreo saptamana tot intru pe blog in speranta ca am ceva de scris si, din pacate, tot ce imi iese are un aer de eseu de clasa a 7a. Partea cea mai proasta la asta este ca nici macar n-ar fi unul de nota 10 sau…7. E deprimant, oarecum, sa-ti treaca tot felul de idei prin cap, sa ai o gramada de chestii de spus si sa nu poti sa le pui pe hartie (fie ea si virtuala), si asta doar pentru ca in clipa in care intinzi degetele spre tastatura se petrece un fel de ejaculare prematura scriitoriceasca. La fel de stresant e si gandul ca pentru proza inca nu s-a inventat viagra si nici nu pare a fi in plan, iar asta nu poate fi de bine. Poate vreun tratament naturist – o telina lexicala, comprese calde cu manuale de romana, vitamina “abc”? Cu toate ca sunt sigur ca nici astea n-ar tine acum…

Poate e de la vreme?! Cu toate ca aerul asta de ploaie si noroi in general imi dadea starea aia deplorabila care ma facea sa scriu mult…MULT. Si scriam despre orice, de la motivul pentru care sunt blocurile gri, in loc sa fie portocalii, pana la dorinta asidua de a lenevi, cateva zeci de randuri care meritau citite.

Sunt sigur ca daca m-as duce la un doctor mi-ar zice ca trec printr-o criza de varsta a 3-a, ca peste 2 luni o sa fiu chelios natural, ca o sa-mi cumpar o decapotabila din dorinta de-a fi verde, dar problema cu teoria asta e ca inca n-am trecut de varsta a 2a, ba chiar mai e mult pana atunci…

Si uite cum nu gasesc motive pentru problema mea…macar am scris ceva