Sambata am fost la film, primul pe anul asta. Cum la Avatar(IMAX) era plin, am considerat ca singura alegere fireasca ar fi varianta lui Guy Ritchie despre Sherlock Holmes. Vazusem trailer-ul si eram deja pregatit sa NU ma intalnesc cu faimosul detectiv al lui Arthur Conan Doyle ci mai degraba cu un fel de Neo al anilor 1850+. Asadar m-am inarmat cu rabdare, am bagat ochiul critic in buzunar si-am purces spre Plaza Romania.
Fireste, ca in orice sambata, totul plin de oameni misunand, mai mult sau mai putin, printre mese, magazine si terase. La fel de previzibila era si coada enorma de la bilete cu toate ca era abia a 2-a zi din an si te-ai fi asteptat ca multi sa fie prin spitale, raniti de petarde sau carnati si “porcarii” sau macar plecati cu sorcova pe undeva. Plini de stoicism, am infruntat si cozile de la bilete, popcorn si de-ale gurii si ne-am asezat cumintei la locurile noastre.
Filmul a fost tare. Serios! Chiar mi-a placut mult, devenind astfel cel de-al 2-lea film al lui Ritchie care mi-a picat bine (langa Snatch). Desi ciudat, pe Sherlock il prinde “lumina” de tip de actiune, iar asta i se datoreaza mai ales lui Robert Downey Jr. care, completat de Jude Law si Rachel McAdams, face din film unul de real succes. O alta chestie care mi-a placut foarte mult este ca soundtrack-ul e realizat in totalitate de Hans Zimmer si, desi suna foarte balcanic, se potriveste perfect actiunii. Ca sa va faceti o idee despre ce zic eu aici va pun un sample mai jos 
.
Per total, un film de 7.50-8, relaxant, amuzant (nu excesiv, dar constant) si suficient de bun incat sa nu treci peste el cand o sa-l vezi la tv 
.
Hans Zimmer – I Never Woke Up In Handcuffs Before
Cred ca sunt deja vreo 3-4 luni de cand voiam sa vad filmul asta, dupa cum v-am mai spus. Ei, s-a-ntamplat! Ieri am dat strigarea si ne-am adunat in Plaza suficient de multi incat sa atragem priviri curioase din partea agentilor de paza. Si nu privirile ar fi deranjat prea tare dar de fiecare data cand ne apropiam un pic de un magazin parca ii vedeam cum duc mana la tonfe…e bine de stiut ca Plaza e un loc sigur .
Inarmati cu rezervari on-line, popcorn si cola din belsug si asteptari foarte mari de la film, ne-am ocupat locurile in sala neasteptat de plina. Reclama, reclama, trailer, trailer si…yeeey incepe!!! N-o sa va spun prea multe despre el pentru ca trebuie sa-l vedeti si voi, dar e bine de stiut ca e, totusi, un film american si deci finalul e shitty. Si asta pentru ca se intampla exact ce ar fi moral sa se intample… Oricum, cred ca daca finalul l-ar fi facut Luc Besson sau Tarantino l-as fi considerat un film de 10.
Gerard Butler joaca exact rolul care i se potriveste cel mai bine (sunt dispus sa ascult alte pareri cata vreme sunt argumentate) si asta cantareste foarte mult intr-un film de la care, in mod normal, te-ai astepta la impuscaturi si explozii. Pe de alta parte, niciodata nu m-a impresionat Jamie Foxx ca fiind vreun mare talent actoricesc, insa in filmul asta are o prestanta peste medie. E drept ca si scenariul (desi bunicel in esenta) are complexitatea unei pietre de mici dimensiuni, iar asta n-are cum sa te ajute sa impresionezi prea multa lume.
In fine, adunand, scazand, impartind si ridicand la putere, filmul asta a meritat asteptarea. Per total e o actiune buna, chiar si cu finalul previzibil, deci nota 8(si ceva)
…primul Drive In Cinema Digital din Romania”. What a load of crap…hai sa va zic. Noroc ca mi-a adus aminte Dreamgirl, pe care as dori s-o rog pe aceasta cale sa se gandeasca si la noi, cei care-o citim, si sa nu ne inegreasca zilele prin incetarea activitatii blog-eresti.
Bun, deci Baneasa bla bla…here it goes.
Am avut, in ultimele 2 saptamani, “onoarea sa lucrez” mai indeaproape de aceasta minune istorica, intitulata plin de modestie Drive in cinema. Asadar, am o idee destul de mare cu privire la ce se petrece acolo.
In primul rand, ‘locatia’ este un jeg veritabil. Amplasat la confluenta dintre praf si trafic intens, nu ofera deloc accesibilitate [neither in, nor out], creeaza nervi de nedescris…adica pe romaneste, e de cacat.
In al doilea rand, din motive de zgarcenie, lene, proiecte viitoare ale grupului Baneasa (merci don’ Popoviciu), parcarea, adica locu’ unde te duci sa drive-in, este reprezentata de o groapa in care s-au aruncat niste roabe de pietris si pamant, demarcand locurile cu niste conuri de plastic tintuite cu piroane…in…nisip (wtf?!). Banuiesc ca nu este nevoie sa va descriu senzatia pe care o ai in momentul in care esti in masina cu geamul deschis si bulangiu’ ala cu Landroveru’ se gandeste sa demareze smardoieste de langa tine. Daca totusi este nevoie, zic atat: te umple de respect!
Doamne fere’ sa te prinda ploaia p-acolo, desi e cam greu, dat fiind ca Bucurestiul a ajuns brusc la tropice si ploua cam zilnic. Pe langa faptul ca exista riscul sa te scufunzi irecuperabil in acea mizerie de “parcare”, garantat pleci cu o ameteala sau o durere de cap data de faptul ca, totusi, incerci sa vezi un film, printre stergatoare.
Mai exista sansa sa vrei sa “imbuci” ceva, vorba ‘ceea. Pai foarte bine…ai de ales intre nachos cu branza(hidoasa) sau chilli(iute dar din ingrediente inca necunoscute) si popcorn. Dar pentru asta, trebuie sa te deplasezi frumusel, din locul in care ai masina, pana undeva in fundu’ curtii, de unde esti servit de un ‘Dorel’ caruia ii pasa prea putin de dorintele tale. Acelasi lucru este aplicabil si in cazul in care iti este sete, doar ca sortimentele sunt mai diversificate. Poti alege intre Cola, Fanta, Sprite, Burn si o cafea dubioasa de zic ei ca ar fi Lavazza…Nu e! Ah si…imaginati-va ca ploua.
Pretul, sincer, nu m-a interesat…este mult prea irelevant in situatia de fata, dar este de mentionat faptul ca te poti intalni in parcare cam cu toata “lumea buna” din Bamboo, including Eba…Succesuri!
Interested? Hai ca suna foarte tentant. Si ce daca nu-i ca afara, unde parcarea e de beton(ca sa nu cer chiar asfalt), are scurgere, o tipa in general draguta si pe role vine si te serveste la geam, lumea e civilizata si nu exista riscul sa ramai cu masina in vreun crater? Las’ ca-i bine, avem Drive-in Cinema, suntem tari…
Deci DA frate!
Azi am vazut una din animatiile bune din ultima vreme, alaturi de Bolt si Wall-e. E facuta tot de Dreamworks, deci era pe undeva logic ca, de la creatorii Madagascar, Shrek, Shark Tale sau Kung-fu Panda, ma asteptam la ceva foarte tare. Si asta am si primit – o actiune deosebit de amuzanta.Fireste, exista si partea sentimentala, cu sacrificii si clisee ‘lacrimogene’, dar cu toate astea, scenariul este unul bun spre foarte bun.
Vocile nu cred ca puteau fi mai bine alese, Reese Witherspoon, Kiefer Sutherland sau Renee Zellweger fiind nemaipomenit de potriviti pentru personajele pe care le-au interpretat.
Este, fara indoiala, un film pe care vi-l recomand cu caldura, si care vă va mai inviora putin.
