Singur la birou, fata-n fata cu laptopul, am ajuns in clipa in care nu am altceva de facut decat sa-mi pun visele-n ganduri, gandurile-n liste, iar listele sa le sa atarn in balanta. Cuvintele-mi vin de-a valma, ca-n demonstratiile pe care le insira profu’ de mate pe tabla cand vorbea de vreo ecuatie. Sunt la fel de atent la ele ca si-atunci… Prefer in schimb sa mai visez, sa mai cantaresc niste liste. Ce daca nu stiu sa rezolv o integrala? Cui ii pasa de functii derivate cand ajungi in sfarsit sa gasesti drumul care te duce unde ti-ai dorit dintotdeauna? De ce ai mai privi la creta incrustata pe tabla plina de hieroglife albe cand poti in sfarsit sa faci primul pas in directia pe care ti-ai ales-o singur? Ca sa nu uiti de unde ai plecat? Ca sa ai ce povestii atunci cand iti va fi bine? Sau pur si simplu ca sa-ti vada colegii de clasa fata pentru o ultima oara…
Planul e pe cat de maret, pe-atat de simplu: bagaje putine – strictul necesar si drumul pe care-l visezi neincetat. Nimic din orice ar putea sa te lege de vreun loc anume, nimic din orice ti-ar putea sta in cale. Doar tu si drumul care te loveste din ce in ce mai tare pe masura ce te-apropii de final. Nu ceda, s-ar putea sa fie singura sansa sa ajungi acolo.
Mereu tineri, visatori, indragostiti. Mereu legati in jocul nostru de poker in care amandoi trisam. Mereu inconjurati de lumea gri, imbacsita de fum de trabuc si miros de coniac ieftin. Mereu incercand sa blufam bluful, scotand asii din maneca celuilalt.
Daca asa am fost mereu sau doar ne-am obisnuit asa, nu stiu. Conteaza prea putin. Conteaza ca amandoi traim fiecare mana jucata. Fiecare Popa, Dama sau Valet ne contureaza soarta. Ne intereseaza prea mult jocul, nu apreciem corect miza, nu intelegem premiul. Nu vedem dincolo de prezent, nu invatam din greseli si ne pierdem in carti pentru ca asa suntem noi… E dansul nostru in coregrafia lor – e scopul lor in viata noastra. Iar premiul? Premiul se imparte!
Pentru ca asa suntem noi, oameni candva liberi, acum osanditi la dragoste eterna… Si s-ar putea sa ne placa.
Adierea usoara a vantului purta cu sine parfumul fad al ploii ce trecuse. Printre draperii, cativa stropi de stele picurau lumină pe trupu-i cald. Linistea calma a muntilor era intrerupta, rareori, de pocnetul lemnelor din semineu, ori de vreun greier, uitat de vara prin curtea conacului. Atent numai la ea, pluteam incet spre perna ce-avea sa ne cunoasca secretul. M-a imbratisat usor. M-a sarutat, intai pe gat, apoi pe piept… Inconjurati de trandafiri si lumanari, simteam pasiunea din muzica in care ne contopeam in timp ce savuram din plin cel mai dulce fruct ce mi-a fost dat sa gust. Ea transpira iubire prin toti porii, eu expiram vise, sacadat… Uitati de lumea pe care voiam s-o uitam, traiam! Oare pentru a cata oara descopeream esenta vietii in conacul nostru?! Oare cat timp va mai fi trecand pana vor descoperi si altii linistea in muzica, focul in gheata, calmul in haos?
…despre BTL 3.
ShadowGirl:
Deci btl ep 3 e ca o prajitura pe care ai vrea s-o mananci in fiecare zi fara sa te saturi de ea
Cristian Tarcea:
Frumosss episod 3 , ma bucur sa-mi vad si eu remixul pe acolo
Foarte tare Balada!
Danieluts:
Extraordinara Balada Mioritei!
Sabau_8:
E faina balada lui mioritza
faina treaba
Szecret:
Balada Mioritei FTW! L-ar face invidios pe textierul original.
Bineinteles, si BTL ep 3 a fost misto, ca si celelalte doua de altfel!
Kamikazzze:
Dude.. Balada sincer, chiar imi place. Mixul asta e super tare, mi se pare mai bun decat primele.. Al 2-lea era si el destul de bun, primul era dragut. GooD JoB
Multumesc tuturor celor 100+ care si-au rapit o ora din timpul lor si-au avut bunavointa sa-mi asculte mixul. Multumesc celor care mi-au dat feedback pe mail, facebook, twitter, mess si blog. Multumesc celor care au dat vestea mai departe, lui Dumnezeu, parintilor si…
