A mai trecut un an, a venit primavara si, odata cu ea, iata ca vine si Earth Hour. Daca esti cat de cat infipt in online-ul romanesc ai auzit cu siguranta ca pe 26 martie la 20:30 niste oameni o sa stinga niste lumini. Din pacate, pe masura ce evenimentul asta ia amploare pe plan mondial, pe meleagurile noastre promovarea scade din intensitate. Sigur ca pentru o firma nu-i “cul” faptul ca nu prea ai cum sa scoti bani dintr-un asemenea eveniment – in cel mai bun caz poti sa-ti mai “speli renumele”. Sigur ca majoritatea prefera sa faca altceva in seara aia pentru ca ‘oricum e doar un gest simbolic’ si “n-o sa schimbi nimic daca stingi un bec”… Daca o s-o faci si tu sau nu tine doar de tine, insa pentru mine Earth Hour e ceva special.
Inceputurile Earth Hour in Romania, acum 2 ani, au reprezentat pentru mine bazele pe care in timp s-a definit ceva. Ok, participarea mea la eveniment n-a facut decat sa creeze contextul si, poate ca daca nu s-ar fi intamplat atunci, s-ar fi intamplat cu alt prilej, dar asta conteaza prea putin acum.
Atunci am stins luminile si m-am dus in Piata Constitutiei si mi-a placut. Nu atat de mult concertul Sistem si nici faptul ca eram acolo si vedea lumea cat sunt eu de interesat de salvarea planetei…sau ceva. Mi-a placut pentru ca in mijlocul celui mai agitat oras din Romania, intr-o zona plina de monotonia rutinei zilnice, in care poti sa prezici cu exactitate numarul de masini care vor sta la semafor la ora 13:30 intr-o zi de marti, s-a intamplat ALTCEVA. Concerte au mai fost acolo cu zecile, oameni stransi – cu miile, insa atunci a fost altfel. Pentru ca erau cateva sute de oameni care chiar pareau incantati de faptul ca facem si noi asa ceva in Romania noastra prafuita. Si a fost teribil de fain faptul ca intr-unul din locurile cele mai luminate din Bucuresti s-a stins totul si o ora intreaga niste baieti au cantat la niste butoaie, un mc anima lumea cu o portavoce si singurele raze de lumina veneau de la niste lumanari.
Anul trecut Earth Hour n-a mai fost la fel, dar sentimentul a ramas. Am stins luminile si-am mers iar in centru. Mai multi curiosi, mai putina tragere de inima si cu toate astea eu m-am simtit extraordinar de bine. Am luat-o la pas cu un prieten pe bulevardele pe care nu mai calcasem de cand mi-am luat permisul, m-am lasat mangaiat de primavara, dupa care am baut o bere la lumina de telefon mobil undeva pe o terasa…
Anul asta abandonez centrul Bucurestilor dar nu si ideea de Earth Hour. Ora 20:30, pe 26 martie, ma va prinde in Sibiu, iar asta ma bucura pentru ca, din ce am vazut in filmarile de anii trecuti, Sibiul chiar isi da silinta. Iar daca voi gasi o cafenea luminata doar de lumanari sunt aproape sigur ca voi simti iar sentimentul ala
Am vrut de multe ori sa scriu pe tema asta, mai ales ca am avut si eu exemple mai mult decat potrivite despre care sa povestesc. Problema a fost ca am stat de cateva ori si m-am gandit ca poate n-ar fi ok sa vorbesc despre ei; relatia lor, viata lor, treaba lor. Dupa care m-am gandit ca poate se supara sau ceva. Acum, pe langa faptul ca nu prea imi mai pasa, am dat si peste articolul asta scris fainutz de catre Andra si am zis ca-i musai sa-l preiau si eu aicishea…
M-am abţinut destul să scriu despre asta. Ieri am întâlnit cuplul care a umplut paharul. El: bărbat frumos, deştept, fun to be around… când e singur. Ea: slăbuţă, ochi mici, nas mare, buze subţiri… tipica mutră de femeie acră. Cu toate că obişnuia să-mi fie destul de simpatică. Din păcate, asta se întâmpla înainte să-i văd împreună de câteva ori..
Am stat lângă ei câteva ore şi aproape că mi s-a rupt sufletul să-l văd pe el stând posomorât într-un colţ al mesei, urmând fără comentarii directivele iubitei. Nişte absurdităţi, de altfel. Omul ăsta n-a fost întotdeauna aşa. Obişnuia să glumească. Obişnuia să râdă, acum tot ce scoţi de la el sunt zâmbete chinuite. Şi ce râs frumos are… Ideea e că, în preajma ei, nu-l mai recunoşti. E ca un soldăţel trist şi credincios stăpânului. Când e fără ea, e aşa cum ştim cu toţii că e de fapt. Şi aşa ne-ar plăcea să-l vedem tot timpul. Parcă ar fi un căţel care în sfârşit a scăpat din lanţul care l-a strâns atâta vreme de gât. Am auzit o groază de poveşti de la prieteni, poveşti care te bagă în sperieţi. Cum să fii atât de crud, încât să manipulezi în halul ăsta un om? Cum să fii atât de idiot, încât să accepţi aşa ceva?
Am înţeles că o iubeşte, dar… iubirea n-ar trebui să ne facă fericiţi? E ok să-ţi doreşti să te schimbi. E ok să vrei să fii mai bun pentru cineva. Dar fă-o atunci când vine din partea ta, nu când ţi se dictează ca unui nimic fără personalitate. Cât despre sentimentele ei… c’mon… de ce ai susţine că iubeşti pe cineva dacă nu-ţi place cum e el ca om, şi încerci prin orice mijloace să-l transformi în altcineva? Nu ştiu, oare ea e fericită că trebuie să se chinuie făcând atâtea ajustări, când ar fi putut foarte bine să fie cu cineva pe placul ei? În plus, nu înţeleg de ce s-a mai îndrăgostit de el, în primul rând. Probabil a fost ceva de genul „ok, ăsta va fi noul meu proiect, îl iau şi-l transform în bărbatul ideal”.
Am întâlnit zeci de cazuri asemănătoare şi zău că nu le pot înţelege. Acum veţi zice că e al naibii de simplu să judeci stând pe margine, numai că n-am stat mereu acolo. Întâmplător, ştiu şi eu ce înseamnă să ţi se spună când şi ce să faci, cu cine să ieşi, unde să mergi, când să vorbeşti, cât să bei şi cum să te îmbraci. Diferenţa e că eu am ştiut să pun punct. La timp, până mai eram tot eu.
Ştiu ce înseamnă să iubeşti şi să fii dispus să faci absolut orice pentru cineva. Dar mai ştiu că n-aş face nimic care să mă facă nefericită, decât dacă aş şti sigur că mă iubeşte cu adevărat. Şi dacă mă iubeşte cu adevărat, nu mi-ar cere ceva ce ştie că m-ar întrista.
Nu e în regulă. Sunt sigură că există pentru fiecare omul potrivit pentru care e de ajuns să fii tu. Aşa imperfect cum eşti. E al naibii de plăcut sentimentul să vezi că cineva iubeşte până şi cele mai urâte lucruri la tine. Doar pentru că îţi aparţin.
Stiu ca ideea n-o sa ajunga in veci la cei la care ar trebui, da’ mi-am facut datoria si sunt cu inima impacata.
A mai trecut unul, a venit altul in loc. Si nu pot sa zic ca a venit rau, chiar daca se putea muuuult mai bine.
Momentan sunt in Sinaia, mai precis in studioul Winterkiss, alaturi de DJ Jonnessey si Dan Fintescu si, intre cafele si hit-uri mixate live pe Kiss FM, am zis sa mai povestesc si eu una-alta.
Trecerea dintre ani m-a prins in Club Seasons din Onesti unde, impreuna cu Moving Elements si ‘Alice de la Kiss’, am servit buna dispozitie si bauturi alcoolice 
. Si pentru ca venisem cu vorbele la mine si eram intr-o stare destul de comunicativa, am intrat in noul an intr-un rol care imi place desi nu stiu cat imi este de potrivit: MC. Norocul meu a fost ca toti cei veniti au avut mare chef de party si m-au facut sa ma simt destul de apreciat 
.
Au urmat apoi cateva ore de somn si alte cateva ore de fuga. Intai spre Poiana Brasov unde i-am abandonat pe cei cu care petrecusem, iar apoi spre Sinaia unde trebuia sa ma intalnesc cu cei cu care urma sa petrec ‘Revelionul Ospatarilor’. Si exact asta am facut, intr-un mare fel.
Azi ma intorc spre Bucuresti dar in nici un caz nu urmeaza odihna. Urmeaza Revelionul – Part 3 & 4, ceea ce se va traduce, foarte probabil, in alte borcane de castraveciori murati consumate in diminetile urmatoare. De-abia astept!
Si, pentru ca nu se poate sa intram in noul an fara lumina, marti vine un super BringTheLight cu cele mai tari piese de anul trecut, iar pana atunci puteti sa ascultati setul din warm-up-ul Partydului.
La multi ani!
…pe 2010.
E clar ca asta mi-e ultima ocazie sa mai postez ceva pe-aici, pe anul asta. Si pentru ca pic de somn, n-o sa mai stau sa fac bilantul anului asa cum ar trebui… In schimb vreau sa urez cel mai luminos “La multi ani!” tuturor celor care au ajuns pe-aici la un moment sau altul.
Si ca sa nu se termine anul fara sa apuc s-o fac, vreau si eu sa multumesc tuturor celor care mi-au fost aproape. Mai precis, lui Zozo pentru ca, desi i-am nenorocit serverul de vreo 2 ori pana acum, i-am ramas dator in nenumarate randuri si nici n-am reusit sa-mi fac timp suficient pentru cafele si betii cand a fost in Bucuresti, inca accepta sa-l parazitez. Prietenilor care trec prin calvaruri inimaginabile incercand sa ma accepte asa cum sunt, in fiecare zi si tuturor celor care au contribuit la seria ‘Bring the light’, de la artisti si dj pana la ascultatori si critici.
Acestea fiind zise, multa bafta in noul an, have fun, be happy si, daca aveti timp, ascultati-mi setul din warm-up Partydului, diseara de la 22:00 pe Kiss FM.
