…si prea multe de spus.
Am fost mereu adeptul vietii fara regrete. In care orice pas gresit poate fi trecut cu vederea, orice greseala ignorata, orice palma data sau incasata sa nu doara mai mult de “un moment”.
Mereu, pana la un punct. Pentru ca aparent nu merge asa. Inevitabil apar discutii, dispar persoane, trec ani, ratezi ocazii… Uiti sa-ti mai ceri scuze sau iti ceri dar inutil, pentru ca nu mai are cine sa le asculte. Se duc in fum idei, sentimentele se sting, se uita, iar locul lor e luat de nostalgii.
Incep depresii, se nasc regrete… Constiinta musca insetata din amintiri si nu se mai asterne decat ploaia. Cu timpul incep sa moara stele, zilele senine devin din ce in ce mai rare, visele se scufunda in licori otravitoare pana cand ajungi sa inchizi putinul soare pe care-l mai aveai in odaia in care, nu demult, tineai idealuri. Ajungi sa te complaci. Te multumesti tot mai mult cu din ce in ce mai putin. Grijile care te motivau acum sunt doar motive, iar sperantele… Ce sunt sperantele?
Si totusi, prin crapatura din peretele odaii, se mai iveste o raza de soare. O mangaiere calda pe sufletul inghetat, o urma de primavara in iarna vietii tale, un gand treaz intr-o minte prea mahmura. Te dezmeticesti cu greu si incepi sa realizezi ce-ai ajuns. Oglinda nu te mai place. Picioarele-ti sunt grele si corpul amortit de umbra grea pe care-o porti. Incepi sa te zbati, sa te lupti cu lanturile timpului… Ah si ce bine-ar fi sa te ajute un prieten. Ar fi atat de simplu…
Dar prietenul a iesit de mult din afacerea asta. Si-a recuperat cat a putut din timpul investit si-acum isi cauta increderea pe care i-ai pierdut-o pe cine stie unde. Ar trebui sa fi fericit, e singuratatea pe care ti-ai dorit-o atat de tare. Doar tu si ploaia care i-a gonit pe toti. Da’ nici ploaia nu mai e ce-a fost!
Si-ti promiti ca daca scapi acum o iei de la capat. O sa faci toate lucrurile asa cum trebuie. O sa refaci tot ce-ai distrus, ba chiar mai falnic. O sa visezi mai mult, mai viu. O sa crezi in sperante, o sa accepti infrangeri… Si totul se pierde in ecou.
Bai…Tare omu’!
Versuri:
Si par…
Si par atat de sigur, da’ nu stiu incotro ma duc
Instinctu’ meu e cel mai ieftin truc,
Trec drept prin viata si sunt mandru de trecut
Si daca e sa pierd tot, o iau de la capat. Lupt!
Da’ tu-mi zici mie teorii, de parca tu le scrii,
De parca eu n-as stii ca ne prostesti ca pe copii.
Stii ca daca te complici prea mult pierzi timpul,
Timpu-nseamna bani, tine-o simplu.
Ca nu ne mai pasa, oricum ne-ai luat tot ce-am avut pe masa.
Halal caracter daca ne ceri din casa…
Te uiti de sus si razi, o arzi incognito.
Sunteti toti o apa si-un pamant, trasi la indigo.
Si lumea nu mai vrea sa stea,
Toti vor sa plece undeva, departe…
Da’ stiu ca vorba buna-n general castiga.
Daca muzica instiga vreau s-aud un stadion cum striga:Refren [x2]:
[Ooooooooo]
Am invatat ca dreptatea mi-o fac eu
[Ooooooooo]
Trec peste tine daca nu am incotroSi eu stiu la fel ca tine,
Viitorul meu e-n fiecare zi de maine.
In fiecare zi, trag de mine ca de-un caine
Sa fac pe dracu-n patru sa iau cea mai mare paine.
Si stiu ca poa’ sa treaca luni,
poa’ sa treaca saptamani, ani buni si tot sa nu aduni…
Si stiu ca ma-nvart intr-o lume de nebuni,
Fara cotiere, casca si fara instructiuni.
Si stiu ca s-a facut tarziu, e ora de culcare.
Du-te-acasa ca la 7 esti in picioare.
Si stiu ca pot sa scriu o carte despre fiecare…
Da’ pentru critici cartile-astea n-au valoare.
Si lumea nu mai vrea sa stea.
Toti vor sa plece undeva, departe
Da’ stiu ca vorba buna-n general castiga
Daca muzica instiga vreau s-aud un stadion cum striga:Refren [x2]:
[Ooooooooo]
Am invatat ca dreptatea mi-o fac eu
[Ooooooooo]
Trec peste tine daca nu am incotro.
Sunt sigur ca si piesa asta o sa aiba un succes imens. Pentru ca e…reala.
Acum cateva luni purtam o discutie cu batranu’ (salut tata
) legata de necesitatile tehnice ale zilelor noastre si despre nevoia de a tine pasul cu realitatile generatiei ‘social media’. Dupa cum puteti observa tata e o persoana cool
care, chiar daca nu e la curent cu toate retelele de socializare, citeste bloguri, se foloseste de ‘goagal’, scrie si primeste mail-uri – in fine, un internaut.
Fireste, asta naste unele probleme pentru ca smartphone-ul, oricat de smart ar fi nu e la fel de confortabil ca un pc, iar un pc, in mod evident, nu este la fel de portabil ca un laptop. Ecuatie simpla din care rezulta ca si-ar dori un laptop… “Unul mai ieftin asa, da’ cu ecran de 15, macar. Nu foarte performant, da’ sa aiba macar 3 gb de ram, cu procesor bunicel, si un hard macar de 250 ca nu stii niciodata.”
Am cautat o vreme dar n-am gasit nimic care sa ne multumeasca pe amandoi, iar apoi am abandonat subiectul. Pana azi cand, din tweet in mail am nimerit pe www.evomag.ro, sau, mai exact in sectiunea “Laptop“. Acu’, daca tot n-aveam altceva mai bun de facut, am aruncat o privire; window-shopping ca tot romanu’…
Surprinzator, mi-am adus aminte de episodul asta pe care vi l-am povestit in randurile de mai sus. Mai surprinzator, se prea poate sa fi gasit candidatul perfect pentru misiunea dificila de-al multumi pe tata. E Dell, iar tata e fan Dell. Are 3 gb de ram, iar tata vrea 3gb de ram. Procesorul e un i3-350M – mai mult decat suficient, iar pentru zilele in care ma supar cu baietii si vrem sa “dam ceva-n retea” are si-o placa video decenta. Toate astea pe langa chestiile deja banale precum wireless in banda N, camera web de 1.3mp + geanta de laptop cadou, la 2.599Ron.
Dezavantaje nu prea are. Din cate am inteles de pe la prieteni bateria tine suficient, greutatea e sub 3kg… Singura problema ar fi ca e rosu, dar ma gandesc ca un autocolant frumos si sobru ar rezolva lejer impedimentul.
Pentru partea dificila, adica insusi motivul pentru care am scris postul asta, v-as ruga pe voi sa veniti cu solutii. Ce ma intereseaza este cum sa-l conving pe tata ca vrea laptopul asta?

Inainte sa trec la mine ar mai fi cativa prieteni pentru care as vrea ceva:






