E drept, n-a mai fost chiar ‘road trip’ pentru ca am renuntat la masina si drum in favoarea avionului, dar deh, am considerat ca ar da bine continuitatea titlului 
. Asadar, pe 6 august am lasat masina la Madrid in grija unor buni prieteni si ne-am luat zborul. 3 ore mai tarziu ne asteptam bagajele pe aeroportul Tenerife Sur. Era 2 jumate dimineata dupa ora lor, adica 4 jumate ora noastra si era un frig de-am zis ca am gresit avionu’ si-am ajuns prin Islanda. Primul contact fusese cel putin neplacut luand in calcul faptul ca ne asteptam sa ajungem “la mare, la soare” si-am nimerit la 18 grade (dupa ce in Spania continentala n-am vazut temperaturi mai mici de 34 de grade).
In fine, ne-am gasit bagajele, ne-am ridicat masina de la centrul de inchirieri si-am pornit spre locul ce avea sa ne fie casa pentru urmatoarele 8 zile. Nu stiu daca a fost cea mai inspirata miscare sa ne luam dupa GPS pentru ca la un moment dat ne-am cam ratacit prin cei aproape 20 de km dintre aeroport si hotel, dar intr-un final foarte fericit am ajuns.
La hotel ne astepta Marius, cel insarcinat cu dificila misiune de a avea grija de noi pe parcursul sederii, devenit mai apoi bun prieten si caruia i-am promis ca-i voi trimite mici si carnaciori fiindca acolo nu se gasesc . Da, Marius e roman si da, el este unul dintre cei care se ocupa de romanii de la hotel, care nu-s putini.
Ne-am cazat si-am adormit brusc . A doua zi totul s-a schimbat totul. Soare, temperatura ideala, adica 25-26 de grade, plaja cat cuprinde si ocean cat vezi cu ochii… Nu stiu ce mi-as fi putut dori mai mult, dar pe langa toate astea au mai aparut o gramada de chestii SUUUPER TARI!
Prima pe care am incercat-o a fost Scuba Diving-ul in ocean. Pentru toti cei care au fost in Turcia, Grecia sau cine stie pe unde altundeva si-au facut scuba in vreo mare, va jur ca nu se compara! Recif, pesti colorati…ce sa mai…documentar in toata regula. M-am simtit ca Jacques Cousteau .
A doua zi, intre o sesiune de sangria, una de shopping si una de piscina am aflat despre Siam Park, cel mai mare waterpark -spun ei- din lume. Cert e ca trebuia sa ma conving… Si m-am convins in ziua urmatoare. E DEMENTIAL. Piscina cu valuri artificiale de 3 metri, un waterslide aproape vertical imens, care se termina cu o trecere printr-un acvariu plin cu pesti colorati si inca o gramada de chestii foarte tari si foarte greu de descris in cuvinte.
Cum tot aveam masina inchiriata am zis ca ar fi bine sa vedem mai mult din insula asa ca in zilele urmatoare ne-am plimbat…MULT. N-as fi crezut ca pe o insula cu 800.000 de locuitori sunt atatea locuri de vazut. Spre exemplu, la 20 de km de unde stateam noi la soare, undeva in sus pe munte, palmierii si cactusii erau inlocuiti de tot soiul de conifere, copaci si iarba – totul verde. Ganditi-va ca nu mai vazusem iarba de aproape o saptamana
Undeva mai departe un pic, puteai vedea in apa doua stanci imense. Am aflat ulterior ca erau 2 bucati din vulcan, ajunse acolo in urma ultimei eruptii majore…acum vreo 300 de ani. La acea eruptie vulcanul a pierdut 2000 m din inaltime…deci e clar ca era suparat rau. Atat de suparat incat a distrus cam tot ce era pe insula, mai putin 1 copac. Drago Milenario are 2000 de ani si arata ca unul din copacii aia din Lord of the Rings…
Urmatoarea oprire a fost la vulcan, la Teide, undeva in mijlocul insulei. E o chestie deosebit de interesanta, pentru ca pe 2 fete versantul este aproape negru, dupa cum a curs lava pe el. Aici, la vulcan, s-au filmat mai multe filme printre care si una din partile de la Harry Potter 
.
Apoi am fost la Loro Park, delfinariul lor. Nu pot sa zic decat ca orice ati vedea pe youtube nu te lasa cu gura cascata mai rau decat pe viu. Un show imens cu delfini, balene orca, lei de mare, papagali s.a.m.d
Ah, era sa uit…cluburi. Noaptea e cel putin la fel de animata ca si ziua. Cluburile sunt pline, muzica e buna, fetele sunt…
Cert este ca a fost o saptamana neasteptat de plina de lucruri foarte tari. Cert este ca de-abia astept sa ma duc inapoi, pentru ca ma voi duce inapoi probabil prin primavara-vara. Cert e ca merita vazut.
Azi a fost o zi destul de tare. Prima oprire a fost pe malul Mediteranei, la cativa km de Valencia unde, la ora 10 erau 38 de grade. Plaja, deosebit de curata, incepuse sa se umple, soarele era numa’ bun de parjolit, iar apa parea calda. Parea, pentru ca niciunul din noi n-avea starea necesara pentru o baie la ore atat de matinale… cu atat mai mult cu cat nu servisem cafeaua inca.
Prin Valencia am trecut mai mult pe fuga. Din start am sesizat influenta maura atat in stilul arhitectonic cat si in stilul de viata al orasului. Cladirile mi-au placut, mi s-au parut interesante – oamenii, insa, nu. Programul lor e mult prea lejer, mai lejer chiar decat al meu, incepandu-si ziua la ora 10, luand o pauza de o ora(si ceva) la 13:30 si terminand la ora 17-18. Hai frate!
O alta chestie care nu mi-a placut a fost aerul, imbibat cu aroma de peste prajit, alge si lipsit de oxigenul de care avem atat nevoie. Lor nu parea sa le pese foarte tare… Asadar, nu recomand Valencia decat pentru cladirile care, intr-adevar, iti atrag atentia…in rest – VARZA!!!(parerea mea)
Din Valencia am pornit spre Madrid, cu escala la Toledo, de unde va si scriu acum. Drumul pana aici (in continuare pe “DN-uri”) e si el destul de interesant, intr-un mod ciudat. Pentru ca sunt vreo 350 de km de drum asemanator A2-ului nostru, in care vezi o masina la 10-20 de minute. Peisajul e asigurat de livezi de maslini si dealuri intregi acoperite de vita-de-vie, dar, fara masini pe drum, devine plictisitor dupa un anumit punct.
Ajunsi in Toledo, am fost surprinsi…complet. De la intrare esti intampinat de o cetate cocotata in varf de deal sau munte sau ce-o fi el. Ulterior dai cu ochii de alte turnuri, catedrale si casute, toate contemporane cu cetatea respectiva si toate foarte animate. E un fel de Sighisoara mult mai bine conservat. Cred ca de-asta si sunt atati turistii pe-aici. Cazare am gasit la Hotel Mayoral, primul la care ne-am oprit. 3 stele mari si late, camera imensa si dichisita, paturi comfortabile, baie luxoasa – 85e cu tot cu parcare. Recomand!
Si gata, cam asta a fost cu perindatu’ prin Europa. Maine ajung la Madrid, mananc ceva, ma sui in avion si ma opresc in Tenerife. Urmeaza 8 zile de durere in odihna. De-acolo (cel putin teoretic) o sa vorbim mai des, o sa postez si despre alte chestii…Ma rog, vedem, vorbim
Ola bai ! Imi pare rau ca n-am apucat sa mai intru pe-aici da’ asta e…n-am putut sa iau si netul dupa mine. Totusi, am scris ce-aveam de zis pe fiecare zi, iar acum, (como se dice?) in continuare, le voi posta 
.
Asadar, citez din mine:
“Day 2
Dupa un somn de nedescris, un mic dejun usor si o sesiune scurta de reimpachetare a bagajelor, am plecat spre Monaco. Din nou autostrazi, doar ca de data asta mai bunicele, din nou italieni multi si pros… multi! Primii 2-300 de km sunt destul de monotoni, trecand numai si numai prin camp, insa jur solemn ca drumul asta merita facut.
Eu nu mi-as fi imaginat niciodata ca un drum pe autostrada poate fi atat de misto precum cel de pe Coasta de Azur. 3 benzi pe sens de drum nu chiar sinuos, dar virajat, insotite de un peisaj cum rar e dat sa vezi. Vilute pe varf de munte, yacht-uri pe Mediterana, soare mult si cam tot ce ti-ai putea imagina in contextul dat. Recomand cu caldura!
De pe autostrada am iesit la San Remo unde am si oprit, insa nu pentru festival. San Remo asta e un fel de Eforie, doar ca in loc de cativa salcami obositi, aici cresc nestingherite o gramada de soiuri de cactusi si palmieri. Ne-am plimbat pe jos vreo 20 de minute, dar fiindca nu prea ai mare lucru de vazut, am luat-o usor spre Monaco, parasind insa autostrada in favoarea “DN-urilor”. Proasta miscare!
Daca urasti cumva scooter-istii (asa ca mine), drumurile inguste si aglomerate (asa ca mine) si/sau soferii imbecili, atunci nu vrei s-o iei pe-acolo. In juma’ de ora ajungi sa visezi la clipele minunate petrecute in traficul bucurestean de la ora de varf, cand injurai pe cineva care chiar te intelege. Asadar, 20 de km, distanta dintre San Remo si Monaco adica, a luat cam 90 de minute.
Spre deosebire de San Remo, Monaco e tare…FOARTE TARE! Trecand peste faptul ca la ei gasesti magazine ‘Bang & Olufsen’ cu frecventa cu care la noi gasesti shaormerii, trecand peste faptul ca au showroom Rolls Royce, trecand peste faptul ca nu stii unde sa intorci capul mai repede…catre yachturi de jdemilioane de euro sau masini apropiate ca pret, Monaco e impunator. Prin tot! Cladiri mari, luxoase, care inca sclipesc, desi sunt construite la 1900, asezate pe stanci aristocrate, te fac sa iti cam pleci capul. Aici n-am vazut cersetori romani, tigani, n-am auzit manele sau injuraturi…a fost atat de bine incat mai ca as vrea sa-mi cumpar si eu o casa aici. Dar cum cele mai ieftine apartamente pe care le-am gasit pe la imobiliare sunt 3.500.000+ am zis sa mai strang niste bani si sa cumpar direct palatul Printului Albert.
Dupa vreo 2 ore de perindat prin Monaco, am plecat spre hotelul la care aveam rezervare. Pe scurt, e la vreo 15-20 km de Nice, apartamentul costa 85e pe noapte, bani pentru care primesti curatenie, balcon maricel, piscina, sala de fitness/forta, sauna si parcare supravegheata. Singura problema e ca ‘Lou Castelet’ e destul de greu de gasit.
Si-acum somn. Maine -> Barcelona.
Day 3
Drumul spre Barcelona e destul de monoton. Inafara de 2 tgv-uri care mi-au trecut pe deasupra capului, cateva stanci rosiatice si niste dealuri pline pana la refuz de case nu prea vezi… Nu de pe autostrada cel putin. Asfaltul e bun, nu e foarte aglomerat (poate decat in jurul orasului Montpellier) si te duce chiar pana la Barcelona deci n-ai cum s-o ratezi.
Abia intrati in Spania am zis sa mirosim si din aerul lusitan, asa ca am oprit la prima benzinarie. Aici am vazut primele obiective turistice importante: doua ‘senoritas mui misto’, bronzate la modu’ mediteranean… Foarte tare!
Ajunsi in Barcelona, ne-am cazat, si-am luat-o pe coclauri ca sa (scuzati expresia) belim ochii. Traficul este, cantitativ, mult superior Bucurestiului, insa n-am vazut ambuteiaje. Am observat ca e ceva foarte natural sa treci pe galben, sa treci peste linia continua insa in rest soferii sunt foarte civilizati. Cel putin marea lor majoritate intrucat am fost si martorii unui eveniment a la Colentina, unde un scooter-ist si-un smardoi c-un Fiat s-au scuipat la propriu in mijlocul unei intersectii. Totusi, chiar si ei si-au vazut de drumuri cand s-a facut verde, asa ca n-am ce sa le reprosez.
In rest, dpdv turistic, Barcelona e acelasi oras in care ai ce sa vezi. Aici poti sa stai 10 zile si, incercand sa vezi cat mai multe, nu ajungi sa vezi tot. Incepand cu cel mai mic parc, continuand cu Nou Camp-ul si terminand cu ‘Segrada Familia’, totul merita pozat. Recomand!
Day 4
Dis de dimineata am pornit in vanatoare de magazine ca deh, asa-i romaneste. Am gasit un mall destul de dragut, ‘Gran Via 2′, unde am bantuit FOARTE MULT TIMP… Cum n-am putut sa ma abtin, mi-am tras si eu niste boarfe, pe post de suvenir, fireste. Dupa ce-am terminat cumparaturile, am pornit, fara vreun plan anume, catre Valencia. Dupa 80 de km pe autostrada ni s-a luat. E drept ca e cel mai rapid mod de-a ajunge din punctul A in punctul B, dar cand ajungi sa dai 15e pe 80 de km mi se pare destul de exagerat. Am intrat deci pe un drum national de-al lor, care este de fapt o fosta autostrada, deci e ok, cu asfalt bun, bine marcata si…MOCA!
N-am ajuns in Valencia inca, pentru ca ne-am cazat la un hotel pe drum. Ramane de vazut ce-om face maine, insa cert este ca mai sunt 2 zile si-ajung in Tenerife ”
Tot azi o sa scriu si despre ziua 5 ca sa va tin la curent. Apropo, pup pe toti cei care-mi duc dorul )
Si deci am plecat… Adica ieri, pe la ora 19:00, am iesit (cu greu) din Bucuresti, in directia Tenerife, via ‘the scenic route’. Pentru cei care nu stiti, planul e sa ajung cu masina la Madrid, de unde ma voi imbarca la bordul unui avion care sa ma lase direct pe sezlong. Mentionez ca e prima data cand ies din tara in postura de sofer, exceptand o excursie scurta in Serbia anul trecut.
In fine, conform planului, trebuia sa ajung azi la Venetia, adica sa parcurg vreo 1400 de km, motiv pentru care, inarmat cu cateva Burn-uri, mult chef si un sofer de rezerva in persoana lui “tata”, am luat-o usurel catre granita cu sarbii. Am trecut frontiera chiar la 00:00, semn ca cineva ma iubeste, si-am apucat-o pe drumuri salbatice si goale (spre deosebire de orice drum din Romania) catre Belgrad. De-acolo am iesit pe autostrada, sau mai bine zis pe o serie de autostrazi, spre Croatia. Drumuri bunicele (mult peste majoritatea celor de la noi), soferi civilizati - chiar daca pe alocuri cam multi – si foarte multe stele; asa s-a caracterizat ‘tronsonul Serbia’.
Ajunsi in Croatia, drumurile au devenit mai bune, intunericul s-a transformat in zi, iar peisajele – extraordinare. Singura problema a ‘croatienilor’ este Pul…aaaa, statiunea lor numita Penis, care atrage mult prea multi vizitatori, facand autostrada (cu 3 benzi pe sens!!!) totalmente neincapatoare. Asadar, am pierdut o ora mergand bara la bara, cam ca in Bucuresti.
Din Croatia, am sarit un pic prin Slovenia, cat sa bem un suc si-o cafea, si-am intrat in Italia. Recunosc, niciodata nu mi-a placut tarisoara asta, pentru ca ma simt mult prea acasa. Acelasi tip de oameni (de multe ori chiar aceiasi oameni!), aceeasi mizerie, aceleasi autostrazi ciuruite, cu 2 benzi pe sens…ce sa mai…Romania 2. Deci am mai adaugat cateva zeci de minute la intarziere si, tinand cont ca eram nedormiti de mai bine de 24 de ore si flamanzi si amortiti, le-am adresat cateva gesturi si cuvinte pline de intelesuri italienilor de pretutindeni.
La 14:00 am ajuns la hotel, adica la Hotel Meridiana, la vreo 13-15 km de Venetia. Vreo 3 stele in sistem romanesc, 4 la ei, dar curat, cu camere mari, aer conditionat, receptionisti draguti si poligloti…80 euro apartamentul pe noapte. Am halit ceva si-apoi am purces, cu mult dezinteres catre Venetia. Cei care n-au fost niciodata aici merita sa afle ca orasul de fapt e un bazar imens, cu marfuri (asemanatoare celor) din Dragonul Rosu, cu preturi duble fata de Bamboo si cu o infatisare mult mai jalnica decat cea a Lipscani-ului. Nu-l recomand nici claustrofobilor, pentru ca o persoana “mai rotunjoara” nu incape pe multe din aleile orasului, si nici alergicilor la romani.
Anyway, maine se pleaca spre Nice cu escala la Monaco, Cannes si orice ni se mai pare interesant pe drum… Poze vor aparea in scurt timp, dar cum netu’ moca de la Hotel Meridiana e destul de lenes, ar fi durat prea mult, iar eu tre’ sa dorm.
*P.S. Inca ceva…Desi sper sa reusesc sa postez zilnic, exista riscul sa nu dau de net… NU DISPERATI!!! Povestile vor aparea ulterior . Ciao
