Review: Karate Kid
De la o vreme incoace am impresia ca Hollywood-ul se uita cam mult in urma. Aerul asta retro ne-a adus Rocky 5, Rambo 4, remake dupa The A-Team si-acum Karate Kid. Sunt de acord ca si gura semi-paralizata a lui Stalone tre’ sa “manancă ceva” si, cum The A-Team mi-a placut, am zis sa vad si varianta de Karate Kid in care Ralph Macchio a.k.a Daniel-San e negru, are 11 ani si e fiul lui Will Smith.
Da, Dre Parker (noul Daniel-San) e Jaden Smith si, la doar 11 ani, se anunta a fi urmatorul si singurul produs media al familiei. Pe undeva e si normal, pentru ca nu e doar cel mai simpatic din copii dar pare si singurul de care s-a lipit gena productiva a lu’ ta-su’.
Filmul in sine e cel mult ok. Prezinta acelasi drum initiatic din varianta ’84 a filmului, cu mentiunea ca acum actiunea se desfasoara in Beijing, Mr. Miyagy a fost inlocuit de Jackie Chan, iar Karaté au devenit Kung-Fu. In rest, acelasi mentor cu regrete si sentimente de vinovatie din trecut, aceeasi gasca de copii batausi care-l terorizau p-ala micu’ si acelasi turneu in care ala micu’ ii muceste pe toti.
Una peste alta, The Karate Kid 2010 e un film pe care l-am mai vazut cu totii. Daca ai trecut de pubertate inseamna ca poti sa-l tragi frumos “dupe” net si sa-l vezi in linistea casei tale. Daca totusi faci parte din generatia Justin Bieber, merita sa te duci sa-l vezi la cinema…




Filmul l-am vazut si eu de curand, acasa. Chiar il asteptam de cand am auzit ca se (re)lanseaza.
P.S sa nu uitam de povestea cu picioru.
Twitter: bek00letz
:
Deah… Macar lovitura vietii de la final a fost mai ‘cul’ in asta
cine pana mea e Justin Bieber?
Twitter: bek00letz
:
@fata din umbra: Un domnisoara