Mereu tineri, visatori, indragostiti. Mereu legati in jocul nostru de poker in care amandoi trisam. Mereu inconjurati de lumea gri, imbacsita de fum de trabuc si miros de coniac ieftin. Mereu incercand sa blufam bluful, scotand asii din maneca celuilalt.
Daca asa am fost mereu sau doar ne-am obisnuit asa, nu stiu. Conteaza prea putin. Conteaza ca amandoi traim fiecare mana jucata. Fiecare Popa, Dama sau Valet ne contureaza soarta. Ne intereseaza prea mult jocul, nu apreciem corect miza, nu intelegem premiul. Nu vedem dincolo de prezent, nu invatam din greseli si ne pierdem in carti pentru ca asa suntem noi… E dansul nostru in coregrafia lor – e scopul lor in viata noastra. Iar premiul? Premiul se imparte!
Pentru ca asa suntem noi, oameni candva liberi, acum osanditi la dragoste eterna… Si s-ar putea sa ne placa.
right
Twitter: BadPisi
says:
bine zis ..
De ce se împarte premiul?
Twitter: bek00letz
says:
Observ ca-ti place blogul meu
Premiul se imparte pentru ca jocul e egal
Eşti perspicace.. fără a lua în considerare faptul că ţi-am spus asta deja.
Jocul nu e egal.. Mâinile nu sunt niciodată aceleaşi, poate doar însumarea cărţilor. Dar nu e un singur premiu.
Twitter: bek00letz
says:
Articolul meu, viziunea mea, premiul meu. Unul singur. Care se imparte. =)) =)) =))
Zece puncte pentru stil!
)