Adierea usoara a vantului purta cu sine parfumul fad al ploii ce trecuse. Printre draperii, cativa stropi de stele picurau lumină pe trupu-i cald. Linistea calma a muntilor era intrerupta, rareori, de pocnetul lemnelor din semineu, ori de vreun greier, uitat de vara prin curtea conacului. Atent numai la ea, pluteam incet spre perna ce-avea sa ne cunoasca secretul. M-a imbratisat usor. M-a sarutat, intai pe gat, apoi pe piept… Inconjurati de trandafiri si lumanari, simteam pasiunea din muzica in care ne contopeam in timp ce savuram din plin cel mai dulce fruct ce mi-a fost dat sa gust. Ea transpira iubire prin toti porii, eu expiram vise, sacadat… Uitati de lumea pe care voiam s-o uitam, traiam! Oare pentru a cata oara descopeream esenta vietii in conacul nostru?! Oare cat timp va mai fi trecand pana vor descoperi si altii linistea in muzica, focul in gheata, calmul in haos?







Bec… asta e o parte pe care nu o stiam la tine…
WOW!
Twitter: bek00letz
says:
Repede tu
) Citeste-mi blogul, mai am
Twitter: BadPisi
says:
melodia e superba ..
Frumos…nu numai melodia e superba… ^_^ …
iar, ma?!
)
Twitter: bek00letz
says:
@Raluca: Merci
@maw: Da ma!