1929, o vara caniculara presarata cu ploi. Azi fusese o zi calduroasa. In fata teatrului, printre barbati in frac, cu joben, isi facuse aparitia o raza de soare. Era ea, miss Benson.
Imbracata ca o veritabila Lady, venise la ultima reprezentatie a piesei lui Kenyon Nicholson – ‘The Love Duel’. Se anunta a fi un spectacol fastuos; genul de piesa de la care nu puteau lipsi figurile de seama ale acelor timpuri. Era lesne de inteles ca intreaga suflare a categoriei ‘Ritz’ urma sa fie acolo.
Fica unui important om de afaceri, Miss Benson era insotita de doi barbati, mai in varsta dar care, intr-un fel sau altul, nu se incadrau in peisaj. Desi nu erau foarte atragatori, ba poate pe alocuri desprinsi din Frumoasa si Bestia, plinuti, imbracati fiecare cu ce apucase, nu reuseau sa-i stirbeasca din frumusete. Erau fazi, ca doua umbre, in vreme ce ea atragea priviri cu fiecare pas pe care-l facea… Ajunsi in sala, isi ocupara locurile pe randul 4, langa domnul Rivermore si prietenul acestuia Andrew Ganiston.
Rivermore, si el, la randu-i, parte din inalta clasa, facuse de multa vreme o pasiune pentru domnisoara Benson, la vederea careia isi pierdea adesea glasul. Nimic nu-l putea incanta mai tare decat faptul ca, pentru urmatoarele ceasuri, ea ii era alaturi. Intr-un fel, si ea ii impartasea sentimentele insa datorita pozitiei fiecaruia dintre ei, o relatie parea greu de realizat, asadar, momentele in care erau alaturi, chiar si fara schimburi de cuvinte sau tandreturi, erau adanc pretuite.
Pe tot parcursul piesei isi aruncara priviri ascunse, timide parca, niciunul dintre ei neputand fi atent la desfasurarea artistica de pe scena. Au prins doar franturi, ratand, in mare parte, piesa, insa ce mai conta? Au fost, pentru cateva ceasuri, alaturi.
imi aminteste de cartile pe care li citeam pe ascuns..cand eram mai mica;))
frumos:)
Asta-i si scopul, mami