bek00letz.ro

Singur la birou, fata-n fata cu laptopul, am ajuns in clipa in care nu am altceva de facut decat sa-mi pun visele-n ganduri, gandurile-n liste, iar listele sa le sa atarn in balanta. Cuvintele-mi vin de-a valma, ca-n demonstratiile pe care le insira profu’ de mate pe tabla cand vorbea de vreo ecuatie. Sunt la fel de atent la ele ca si-atunci… Prefer in schimb sa mai visez, sa mai cantaresc niste liste. Ce daca nu stiu sa rezolv o integrala? Cui ii pasa de functii derivate cand ajungi in sfarsit sa gasesti drumul care te duce unde ti-ai dorit dintotdeauna? De ce ai mai privi la creta incrustata pe tabla plina de hieroglife albe cand poti in sfarsit sa faci primul pas in directia pe care ti-ai ales-o singur? Ca sa nu uiti de unde ai plecat? Ca sa ai ce povestii atunci cand iti va fi bine? Sau pur si simplu ca sa-ti vada colegii de clasa fata pentru o ultima oara…

Planul e pe cat de maret, pe-atat de simplu: bagaje putine – strictul necesar si drumul pe care-l visezi neincetat. Nimic din orice ar putea sa te lege de vreun loc anume, nimic din orice ti-ar putea sta in cale. Doar tu si drumul care te loveste din ce in ce mai tare pe masura ce te-apropii de final. Nu ceda, s-ar putea sa fie singura sansa sa ajungi acolo.