bek00letz.ro

In ultimul an, mai mult ca oricand, am fost atras de oamenii care te provoaca sa gandesti. Persoanele alea care-ti provoaca durere la nivel de sinapse, care te fac sa intorci un lucru pe toate partile ca sa intelegi ce, cum si de ce se intampla; astea sunt persoanele pe care mi le-am dorit aproape. Si aparent am cam reusit.

Am cativa prieteni, nu dau nume, cu care e suficient sa stai 15 minute intr-o camera sau in masina ca sa te faca sa gandesti. Si e bine, pentru ca de fiecare data simt ca se ridica praful de pe “rotitele” sinidisisului si odata cu el o pietricica de undeva de pe suflet. Pentru ca de fiecare data cand imi deschid ochii cu cate o explicatie ma fac sa spun in sinea mea “da mă, chiar asa e!” si de fiecare data cand imi pun cate o intrebare la care nu gasesc un raspuns evident, ma forteaza sa vreau sa-l caut.

Postul de fata e un fel de multumire pentru divinitatea, oricare ar fi ea, care i-a adus in calea mea si o dovada de apreciere, afectiune si loialitate pentru respectivii oameni care, mai mult ca sigur, nu-l vor citi.