Ne pregatim de party(d) mare la Sibiu, cu ocazia incheierii unui acord de pace definitiv si irevocabil intre mine si sesiunea de iarna. Razboiul a fost lung si a facut victime in ambele tabere dar acum s-a terminat, deci prilej de cantec, joc si voie buna.
Pentru cei care nu pot sa ajunga o sa povestesc maine/poimaine cum a fost, pe Highsound.ro
Gata. HO!!!! Nu mai pot cu frig. NU mai vreau ger. Mi s-a taiat complet de zapada. Si de sesiune. Si de frig. Vreau sa vina dracului primavara odata. Sa mai dau si eu din chile jos, sa pot sa ma plimb in tricou p-afara, sa nu mor cand deschid geamu’ sau sa fac turturi la nas cand incerc sa respir. Si daca tot sunt la capitolul asta, pe unde se mai joaca baschet prin Bucuresti?
Pe principiul “tara arde si becu’ d-asta nu mai poate”, anunt cu mare dezinteres ca de marti incep stresiunea. Adica va urma o perioada de aproximativ 3 saptamani in care o sa ma duc la facultate. Bine, nu zilnic! Asa, la interval de 3-4 zile. Partea buna este ca, dupa, vine vacanta. Partea proasta este ca (de-abia) DUPA, vine vacanta. Iar eu in continuare nu am masina, ale carei reparatii vor continua si in aceasta saptamana.
Ieri, Marti, 20 ianuarie 2009, am experimentat o chestie noua. Nu ar fi fost prima data cand treceam prin asa ceva insa formatul era o noutate. Mi-a fost un pic greu, un pic teama, dar, cu delasarea-mi caracteristica m-am linistit imediat 
.
Ieri, Marti, 20 ianuarie 2009, am intrat in prima sesiune din viata mea. Am avut examen la mate. N-a fost primul meu examen ( vezi: Bac, permis, Cambridge s.a.m.d), dar a fost primul dintr-o serie de 7 intitulata sesiune.
Alaltaieri, eram ceva mai panicat; stiam ca nu stiam nimic. Nu era nimic nou, insa frica de necunoscut se facea simtita. Ieri insa, cand m-am trezit, frunzele morcovului disparusera in totalitate. Mi-am proptit posteriorul in masina si, ca un semn divin, am facut 45 de minute pana la scoala, in miezul orei de varf.
Ajuns la faculta’, am avut suficient timp sa-mi pierd sticla de cola din care abia daca luasem o gura, si sa-mi gasesc un loc’sor caldut din care sa pot observa orice miscare (instinct dezvoltat in liceu).
Examenul in sine a fost chiar distractiv, petrecandu-mi cel putin 30 de minute razand in sinea mea fiindca nu stiam nimic. Dupa ce am epuizat toate motivele pentru care as fi putut sa rad, am cautat aceea inspiratie divina despre care vorbesc toti ‘examinatii’ la un moment dat. Si am gasit-o, la fel cum am facut de aproape fiecare data cand am avut nevoie, in toti cei 12 ani si ceva de invatatura.
Asadar, desi pornisem de la premisa ca primul examen va reprezenta si prima restanta, joi (cand aflu rezultatul) s-ar putea sa sarbatoresc primul succes ‘sesiunistic’.
