A mai trecut un an, a venit primavara si, odata cu ea, iata ca vine si Earth Hour. Daca esti cat de cat infipt in online-ul romanesc ai auzit cu siguranta ca pe 26 martie la 20:30 niste oameni o sa stinga niste lumini. Din pacate, pe masura ce evenimentul asta ia amploare pe plan mondial, pe meleagurile noastre promovarea scade din intensitate. Sigur ca pentru o firma nu-i “cul” faptul ca nu prea ai cum sa scoti bani dintr-un asemenea eveniment – in cel mai bun caz poti sa-ti mai “speli renumele”. Sigur ca majoritatea prefera sa faca altceva in seara aia pentru ca ‘oricum e doar un gest simbolic’ si “n-o sa schimbi nimic daca stingi un bec”… Daca o s-o faci si tu sau nu tine doar de tine, insa pentru mine Earth Hour e ceva special.
Inceputurile Earth Hour in Romania, acum 2 ani, au reprezentat pentru mine bazele pe care in timp s-a definit ceva. Ok, participarea mea la eveniment n-a facut decat sa creeze contextul si, poate ca daca nu s-ar fi intamplat atunci, s-ar fi intamplat cu alt prilej, dar asta conteaza prea putin acum.
Atunci am stins luminile si m-am dus in Piata Constitutiei si mi-a placut. Nu atat de mult concertul Sistem si nici faptul ca eram acolo si vedea lumea cat sunt eu de interesat de salvarea planetei…sau ceva. Mi-a placut pentru ca in mijlocul celui mai agitat oras din Romania, intr-o zona plina de monotonia rutinei zilnice, in care poti sa prezici cu exactitate numarul de masini care vor sta la semafor la ora 13:30 intr-o zi de marti, s-a intamplat ALTCEVA. Concerte au mai fost acolo cu zecile, oameni stransi – cu miile, insa atunci a fost altfel. Pentru ca erau cateva sute de oameni care chiar pareau incantati de faptul ca facem si noi asa ceva in Romania noastra prafuita. Si a fost teribil de fain faptul ca intr-unul din locurile cele mai luminate din Bucuresti s-a stins totul si o ora intreaga niste baieti au cantat la niste butoaie, un mc anima lumea cu o portavoce si singurele raze de lumina veneau de la niste lumanari.
Anul trecut Earth Hour n-a mai fost la fel, dar sentimentul a ramas. Am stins luminile si-am mers iar in centru. Mai multi curiosi, mai putina tragere de inima si cu toate astea eu m-am simtit extraordinar de bine. Am luat-o la pas cu un prieten pe bulevardele pe care nu mai calcasem de cand mi-am luat permisul, m-am lasat mangaiat de primavara, dupa care am baut o bere la lumina de telefon mobil undeva pe o terasa…
Anul asta abandonez centrul Bucurestilor dar nu si ideea de Earth Hour. Ora 20:30, pe 26 martie, ma va prinde in Sibiu, iar asta ma bucura pentru ca, din ce am vazut in filmarile de anii trecuti, Sibiul chiar isi da silinta. Iar daca voi gasi o cafenea luminata doar de lumanari sunt aproape sigur ca voi simti iar sentimentul ala
Sunt membru de Partyd de aproape un an. De-atunci si pana acum s-au schimbat foarte multe lucruri, atat la nivel de conducere cat si la sediile regionale insa un singur lucru a ramas constant: la toate sedintele m-am simtit extraordinar. Acelasi lucru s-a intamplat si la Sibiu.
Muzica mixata de domnu’ Presedinte, indemnuri la distractie si dezinhibitie de la Purtătorul de cuvant si soferul de cursa lunga, lume multa si dornica de petrecere si vodca cu suc de portocale rosii; what more can you ask for? Si-unde mai pui ca si drumul pana si de-acolo a fost foarte fun, desi presarat cu portiuni de stres, coloane si zapada, rezulta ca inscrierea mea in partyd a fost o alegere inspirata.
A fost frumos la Sibiu, m-am vazut cu Andra, am cunoscut lume noua (vezi Mario Bischin, Edvigia sau Andra – “Suflet pierdut”) si-am mai si ras pe cinste.
Update: Multumiri pentru poze Edvigia & Olix!
Ne pregatim de party(d) mare la Sibiu, cu ocazia incheierii unui acord de pace definitiv si irevocabil intre mine si sesiunea de iarna. Razboiul a fost lung si a facut victime in ambele tabere dar acum s-a terminat, deci prilej de cantec, joc si voie buna.
Pentru cei care nu pot sa ajunga o sa povestesc maine/poimaine cum a fost, pe Highsound.ro
