bek00letz.ro

Incep sa accept faptul ca nu mai sunt chiar copil. Ca zilele cu “leapsa pe coco” au cam apus si ca oricat de fun ar fi in continuare, nu se cade. Asta nu inseamna totusi ca nu mai pot sa ma joc, ci doar ca de-acum imi pot permite sa ma reprofilez pe jucarii la care visam cand eram copil cu drepturi depline. Avantajul meu e ca am in jur numai oameni “tampiti” (in sensul bun, fireste). Oameni carora le place sa se joace fie ca au 20, 30 sau 50 de ani; oameni intotdeauna dispusi sa dea jos praful de pe “masinuta aia pe care am primit-o cand am facut 13 ani”.

Totusi, timpurile se schimba. Acum vreun an facusem cu totii o pasiune pentru elicoptere cu telecomanda. Aveam in randurile noastre un pilot versat care ne-a initiat in arta pilotajului teleghidat. La cum se descurca tipu’ ai fi zis ca e pilot de meserie, fapt ce ar fi explicat hangarul in miniatura de la el din casa. Mi se pareau geniale privirile trecatorilor cand ieseam cu ele pe-afara. Se opreau cateva secunde, ne intrebau de unde le-am luat si plecau promitand ca saptamana viitoare isi iau si ei.

Anul asta m-ar tenta navomodelele dar, cum inca nu mi-am cumparat lac sau macar piscina, iar in cada nu e chiar asa distractiv, s-ar putea sa ma indrept spre masinutele de drifturi. Revin cu impresii